The middle of the 20th century...
aroma putredă a unui aer stătut
îţi pătrunde până în meandrele sufletului,
simbioza sincretismului profan te taie.
Redevii umbra care ai fost odată
într-o istorie alternativă meticuloasă
măcinată de lacrimile,
rescrise la infinit într-un ritm ameţitor,
ale unui însângerat nebun.
Universul roşiatic îşi deschide aripile de turcoaz
şi plecaţi către nicăieri cel îndepărtat.
îţi auzi sufletul cum te lasă
într-o frenezie nestăpânită de euforie
It's going, it's gone forever
eşti golit de esenţa tare a vieţii
You die and die and die again
un roşu fierbinte te aruncă în visare.
Iar noi te studiem
oficial te disecăm pentru un nimic
eşti un nimic indestructibil,
cu inima de un roşu îngheţat,
scufundat în înţelesuri ascunse,
iniţian în infernul curat al vieţii.
miercuri, 13 ianuarie 2010
Worthless enlightenment
Ajungi într-o pustietate rece
Iluminată de negura unui abis nesfârşit
eşti în mintea iluzionistului nebun.
Distorsionat, contorsionat,
sfâşiat de nemurirea eternului
alinat de lacrimi trecătoare, visătoare, ucigătoare.
Te îneci în fumul tău toxic
eşti ars de o flacără glacială inexistentă
coşmarul înaintează, te prinde în capcană.
Credinţa se mistuie în nisipurile mişcătoare ale speranţelor destrămate
eşti încă în viaţă, dar doar pe jumătate
începi deja să urci spre cerul nemărginit
sau să cobori spre centrul pământului.
Îţi doreşti? O doreşti? Mă doreşti?
conştiinţa ta pleacă spre o lume paralelă
uiţi totul, îţi ştergi existenţa.
eşti un laş şi ştii asta
dar continui să fugi…continui să te pierzi cu o mare precizie.
Ai dispărut, Făt-Frumos uitat de basme?
ai ajuns fumul unei ţigări pe jumătate fumate
urci….şi dispari în banalitatea orizontului
trăieşti din iluzia unei nopţi de toamnă mutilată de spaimă.
Ai vrea să dispari în lăcaşul tău sfânt, nu?
să scapi de lanţul numit etern miraculos.
Ai fi putut, dar te-ai trezit prea târziu.
eşti o fantomă, menită să bântuie o veşnicie de foc.
Ai fi reuşit, dar nu ai vrut…
Adio…iluminat netrebnic!
Iluminată de negura unui abis nesfârşit
eşti în mintea iluzionistului nebun.
Distorsionat, contorsionat,
sfâşiat de nemurirea eternului
alinat de lacrimi trecătoare, visătoare, ucigătoare.
Te îneci în fumul tău toxic
eşti ars de o flacără glacială inexistentă
coşmarul înaintează, te prinde în capcană.
Credinţa se mistuie în nisipurile mişcătoare ale speranţelor destrămate
eşti încă în viaţă, dar doar pe jumătate
începi deja să urci spre cerul nemărginit
sau să cobori spre centrul pământului.
Îţi doreşti? O doreşti? Mă doreşti?
conştiinţa ta pleacă spre o lume paralelă
uiţi totul, îţi ştergi existenţa.
eşti un laş şi ştii asta
dar continui să fugi…continui să te pierzi cu o mare precizie.
Ai dispărut, Făt-Frumos uitat de basme?
ai ajuns fumul unei ţigări pe jumătate fumate
urci….şi dispari în banalitatea orizontului
trăieşti din iluzia unei nopţi de toamnă mutilată de spaimă.
Ai vrea să dispari în lăcaşul tău sfânt, nu?
să scapi de lanţul numit etern miraculos.
Ai fi putut, dar te-ai trezit prea târziu.
eşti o fantomă, menită să bântuie o veşnicie de foc.
Ai fi reuşit, dar nu ai vrut…
Adio…iluminat netrebnic!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)