Worthless enlightenment

Ajungi într-o pustietate rece

Iluminată de negura unui abis nesfârşit

eşti în mintea iluzionistului nebun.

Distorsionat, contorsionat,

sfâşiat de nemurirea eternului

alinat de lacrimi trecătoare, visătoare, ucigătoare.


Te îneci în fumul tău toxic

eşti ars de o flacără glacială inexistentă

coşmarul înaintează, te prinde în capcană.

Credinţa se mistuie în nisipurile mişcătoare ale speranţelor destrămate

eşti încă în viaţă, dar doar pe jumătate

începi deja să urci spre cerul nemărginit

sau să cobori spre centrul pământului.


Îţi doreşti? O doreşti? Mă doreşti?

conştiinţa ta pleacă spre o lume paralelă

uiţi totul, îţi ştergi existenţa.

eşti un laş şi ştii asta

dar continui să fugi…continui să te pierzi cu o mare precizie.


Ai dispărut, Făt-Frumos uitat de basme?

ai ajuns fumul unei ţigări pe jumătate fumate

urci….şi dispari în banalitatea orizontului

trăieşti din iluzia unei nopţi de toamnă mutilată de spaimă.

Ai vrea să dispari în lăcaşul tău sfânt, nu?

să scapi de lanţul numit etern miraculos.

Ai fi putut, dar te-ai trezit prea târziu.

eşti o fantomă, menită să bântuie o veşnicie de foc.

Ai fi reuşit, dar nu ai vrut…

Adio…iluminat netrebnic!